Posts Tagged ‘despre rai’

Pedeapsa Raiului

img_1840_1_r1_s„- În lumea aceasta era un om extrem de păcătos şi nu era patimă căreia el să nu-i fi cedat “cu bucurie” şi pe care să nu o repete de câte ori i se ivea ocazia.
Era un mare beţiv şi un mare Don Juan, îi plăceau femeile la nebunie. Era şi cel mai mare bătăuş din zonă şi nu era încăierare la care el să nu participe şi în care să nu împartă cu dărnicie pumni şi picioare dureroase celor care se nimereau în calea lui.
Părinţii nu şi-i respecta şi cu banda lui de tâlhari jefuia pe cine prindea în cale: cetăţeni, maşini, chiar şi biserici, îl huiduia pe Dumnezeu şi pomenea în fiecare zi de dracu şi de mama lui.
Banul şi patima erau regii din viaţa lui, viaţă care, ce-i drept, nu a fost foarte lungă, pentru că odată, pe când era beat, a intrat cu maşina într-un stâlp pe care Domnul l-a crescut pe marginea drumului pentru el.
Şi iacătă-l pe flăcăul nostru în faţa scaunului de judecată al Judecătorului. Avea el o oarecare ură pe lume şi nici chiar acum, în faţa Lui, nu-şi regreta faptele. Se aştepta să fie trimis în Iad şi oarecum se bucura, ştiind că acolo păcatul şi viciul e în floare – de aceea era convins că se va descurca de minune acolo, căci, gândea el, „cine se aseamănă, se adună”. Deja îşi imagina orgiile şi bătăile pe care le va avea cu ceilalţi locuitori ai Iadului şi cu dracii. Aşadar îşi aştepta verdictul liniştit.
Veni dar şi vremea lui şi după ce cel din faţa lui primise sentinţa, iată-l şi pe el faţă în faţă cu Judecătorul.
A văzut că în stânga şi în dreapta acestuia era câte o uşă şi a observat, cât timp aşteptase să fie judecat, că pe cea din stânga sunt trimişi cei ce au primit sentinţa Iadului.
După ce chibzui puţin, hotărî să nu-şi mai aştepte verdictul şi se îndreptă liniştit spre uşa din stânga.
Judecătorul îl lăsă să facă câţiva paşi şi apoi îl opri:
– Vasile, unde mergi?
– În Iad, Judecătorule!
– De ce? Te-am trimis eu acolo?
– Nu, dar mă veţi trimite! M-am gândit să facem economie de cuvinte şi să trecem repede la fapte: sunt curios şi eu cum arată Imperiul Patimilor şi al plăcerilor senzuale. Am gustat eu câte ceva din acestea pe Pământ, dar bănuiesc că dacă acolo e regatul lor…
– Da, da, îl întrerupse judecătorul, s-ar putea să fie cum zici tu, dar nu vei afla pentru că tu nu vei merge acolo.
– Cum adică?!
– Ia uite aşa, fiindcă ai fost rău pe pământ şi nu te căieşti de asta, vei merge în Rai drept pedeapsă. Acolo nu vei găsi alcool, fiind prohibiţie, nu te vei putea bate cu nimeni, toţi fiind calmi şi iubitori, nu vei găsi prostituate cu care să faci orgii, ci doar sfinte care au oroare de sex… aşadar acolo nu-ţi vei putea împlini nici o patimă – va fi un adevărat chin pentru tine, zâmbi punând verdictul Judecătorul.
– Dar, Doamne, nu se poate, ştii că eu nu m-aş simţi bine printre sfinţi, cântându-ţi toată ziua imnuri, mă voi plictisi de moarte; te rog, nu mă pedepsi aşa tare…
– Tot răul spre bine, conchise Judecătorul, şi cu un semn al degetului îl trimise pe Vasile în Rai…

La aşa sfârşit de poveste toţi ascultătorii Călugărului rămaseră cu gura căscată.
Mintea lor era bulversată rău de tot: „Auzi, să meargă păcătoşii în Rai!” gândeau majoritatea dintre ei şi se uitau năuciţi la Călugăr care părea foarte mulţumit de povestirea lui şi de reacţia ascultătorilor.
Unul dintre ei încercă să exprime în cuvinte mirarea lor:
– Părinte, ce-ai vrut să spui mai exact cu povestirea pe care tocmai ne-ai istorisit-o?
– Nimic altceva decât ceea ce tocmai am spus, zise liniştit Călugărul, şi nu vă aşteptaţi ca lămuririle suplimentare, care să vă facă să înţelegeţi mai bine povestea, să vină de altundeva decât din propria voastră raţiune şi chibzuială.
Dacă voi nu veţi înţelege prin voi înşivă care este problema cu Raiul şi Iadul, nimeni nu vă va putea face să o înţelegeţi.
Aşa că chibzuiţi şi cugetaţi, analizaţi Realitatea prin voi înşivă şi nu prin ceea ce vă spun alţii; aşa nu veţi greşi niciodată, aşa veţi atinge Liniştea şi Tăcerea.
Oricum, dacă tot am vorbit de Iad, haideţi să vă povestesc o istorioară pe care mi-a spus-o mai demult un călugăr bătrân şi înţelept despre locul unde se află Raiul şi cum se poate ajunge în el.
– Bine părinte, zise Alexandru, am înţeles sfaturile dumitale în legătură cu dreapta chibzuială, care nu-şi poate avea izvorul decât în noi şi sunt de acord cu ele, dar încearcă te rog de data aceasta să fi mai explicit şi mai uşor de înţeles.
– Poveştile mele sunt întotdeauna uşor de înţeles de cei care le ascultă, dar fie cum vrei tu…”

– Extras din cartea „Călătorie prin Conştiinţă” – autor Radu Lucian Alexandru

img_0429_1_r5_2244

Reclame

Read Full Post »