„Comedia Socială”
Repere:
Femeia este Dumnezeu.
Trăim în Infern.
Suntem chinuiți cu flacără de Iubire.
Din volum:
Vera
Trai întristat, mâhnit, repetat,
grai îndurerat, că actu-i stricat, birocrat,
cel bun e ignorat, cel rău e onorat,
adevăru-i ascuns, locu-i necurat:
rai cu putregai, plai furat de crai,
cu tulai şi cu vai, cu bai şi cu n-ai…
Cu bune şi cu rele, dar mai mult cu cele
de iele făcute să înşele, cu grele inele,
cu pofte ratate, cu vise în rate,
cu dureri impuse de boli reproduse,
cu multă plictiseală, nesimţire normală,
reală oboseală şi lehamite generală…
Viaţă fără viaţă, piaţă care-i hoaţă,
faţă cu prefaţă, inimă de gheaţă,
farmec demisec şi dor cu descântec,
sortitul eşec şi cântec cu cântec,
zâmbet fără zâmbet, rujat şi fardat,
suflet fără suflet… Păcat! E păcat…
O ştim! De ce să ne mai amăgim?
Veşnic e iadul intim în care trăim.
Păcatul ce-l are omenirea e iubirea.
Cu a dragostei ardoare ne e arsă firea.
De draci născătoarea cu sânge a semnat
lucifericul act: omul de om să fie recreat.
Beatrice
Femeia este Dumnezeu.
Din Falus vine Duhul de Viaţă.
Omul se închină la Sex-Zeu,
Infernul nu se schimbă la faţă:
Ne arde cu Flacără de Iubire
Dorinţa de Mântuire prin Înmulţire.
Orice mamă a fost o Virgină.
La Femeie bărbatul se închină:
ea e venerată, ca o Zeitate,
în picturi, poeme, în arte.
Şi e slăvită şi ridicată,
să domnească dezvirginată
peste întregul Empireu:
Femeia este Dumnezeu.
Dar ea e muncită de un Drac…
de jos, din infern, ridicat,
înviat, înălţat şi bine excitat…
care s-a făcut tare ca o Piatră
şi iute ca a lui Eros Săgeată,
iar acum intră într-o Teacă
şi pe femeie o freacă… cu dulceaţă:
din Falus vine Duhul de viaţă.
Uneori… e Amor numit (şi e amăgire),
alteori… se cheamă Iubire.
Dragoste e câteodată botezată
(de vreo fată încă nemăritată).
Mai poartă şi numele de Cupidon
şi are aripi precum Îngerul ce-i Eros:
el domneşte aici cam de un eon
şi e tăcut, şiret, puternic, mofturos…
Trăindu-şi viaţa prin Infernul lui Orfeu,
omul se închină la… Sex-Zeu.
Ne-am rătăcit într-o comedie
din care doar râsul ne mai salvează.
Meschinărie, ipocrizie, violenţă, hoţie,
agitaţie, facturi şi stres ne asaltează.
Obsesii, ataşamente, teamă, tristeţe,
amăgire, mânie, tentaţie, lăcomie…
Din tinereţe până la bătrâneţe,
în casă, la muncă sau la piaţă,
Infernul nu se schimbă la faţă.
Înflăcărarea în patimă s-a aprins,
ispita e mare, e de necuprins.
Ne tulbură liniştea cu o amăgire,
mult prea frumos, numită îndrăgostire.
Dragostea e doar o nebună:
scânteie, bordeie, colivie, cheie…
Focul amorului ne consumă,
ardem pe rugul iubirii de femeie.
Nunta mult iubită de mireasă, de mire,
ne arde… cu flacără de iubire.
Dorinţa de mântuire prin înmulţire
e socotită a fi prima poruncă.
Omul se luptă… să-şi lase moştenire
chiar propria lui nenorocire.
Peste femeie bărbatul se aruncă,
din teamă de moarte, cu patimi deşarte.
Se zbate-n amor şi trăieşte în muncă,
căutându-şi nemurire prin copii şi arte.
Dorinţa de mântuire prin înmulţire
ne arde cu flacără de iubire…
Infernul nu se schimbă la faţă,
omul se închină la sex-zeu,
din falus vine duhul de viaţă,
femeia este… dumnezeu.
Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf:
Lectură plăcută! :
Calatorie prin Constiinta 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.