Piesa de teatru în versuri „Romanticul meu”.
„Personaje: Ezita, Mama (Natură), Tatăl
(Ceresc) şi Bărbatul Vălurit.
E timp de Pan demonism planificat: ascunşi
demoni prin oameni primesc temporar dreptul de a ieşi
la vedere. Panicaţi, oamenii-s izolaţi în a lor fantezie,
îndrăgostiţi de închipuirea nemuririi prin… vaccinarea
cu serurile experimentale specifice… amorului.
E o pandemie… reală, nu închipuită, de iubire.
Un televizor, ca un Zeu Negru al vremurilor de
propagandă nesimţită, dar bine plătită, e răstignit pe
un perete, între o bibliotecă plină cu cărţi de medicină
citite degeaba şi un dulap plin cu secrete financiare
farmaceutice (de la gr. „pharmakon”: farmec, vrajă),
adică cu dosare pline de contracte secretizate pentru
binele public, desigur, ca să facă, el, Televizorul, ca în
poveşti, din ţânţarul-gripă un armăsar-covid, când i se
observă cu frică şi naivitate luciferica-i lumină.
Asistăm, evident, la lucrătura lui Pan: cu
picioare şi coarne de ţap, acest satir devenit drac
pentru unii/ unele, sexual, orgiac, dionisiac, se
distrează în astfel de vremuri, printre altele, observând
că privitorii acestui real au o problemă cu ascultarea şi
mai ales cu vorbirea, că doar de aceea poartă, de o
vreme, ca simbol evident (că altă utilitate nu prea i s-a
găsit), precum câinii agitaţi, o botniţă peste spurcata
lor gură… cu prea multe minciuni… strigătoare la cer.
Plandemia lui Pan se manifestă prin eterna
iubire… devenită subit lege tiranică, din grijă făţişă faţă
de… înmulţire, prin amorul terminat cu injectări de
substanţe experimentale în corpuri străine şi, mai ales,
prin nebunia demonismului romantic specific
îndrăgostirii…
O canapea-i la mijloc, plus două fotolii. O
măsuţă cu cafele-i între ele. Pe fereastră se vede
prezentul distopiei (re)devenită subit realitate, aparent
fără nici un motiv…”
Lectură plăcută! 🙂
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.